Femeia între tradiția și modernitatea românească

Femeia între tradiția și modernitatea românească (a doua jumătate a secolului al XIX-lea și începutul secolului XX). Interogații, realizări și perspective

Daniela Deteșan, Claudia Septimia Sabău
Obiectivul acestui panel este să descrie, să explice și să analizeze locul, rolul și statutul femeii în a doua jumătate a secolului al XIX-lea și începutul secolului XX. Un detaliu al contextului geografic trebuie precizat: ne concentrăm cu precădere asupra spațiului transilvan, dar așteptăm cu interes și propuneri despre feminismul muntean, moldovean, basarabean. Comunicările pot aborda analize cantitative, calitative sau studii de caz care să ne ofere în perspectivă oportunitatea comparării datelor. Nu în ultimul rând, invităm la un dialog asupra surselor istorice, metodelor și tehnicilor de analiză care au în prim plan femeile, atât în ipostază publică cât și privată.
Propunem un subiect pentru care avem o listă lungă de întrebări: Cum și-au trăit femeile viața în a doua jumătate a secolului al XIX-lea și începutul secolului XX? Ce poziție au ocupat în familie și societate? Putem vorbi de o emancipare economică a femeilor? Dar de o emancipare prin educație? Putem socoti divorțialitatea și ilegitimitatea urbană drept indicatori ai unor mutații profunde în comportamentul femeilor? Cum au fost influențate femeile de industrializare și urbanizare?
Orientativ ne ghidăm după două limite temporale: cea inferioară – 1850, anul când se înființa la Brașov Reuniunea Femeilor Române pentru ajutorul creșterii fetițelor orfane sărace; cea superioară – anii 1920-1921, când apărea la Cluj revista feministă Lumina femeii.Ca punct de plecare luăm câteva repere cronologice ale feminismului românesc: înființarea școlii civile de fete a Asociațiunii din Sibiu (1886), deschiderea școlii superioare de fete în limba română la Arad (1890), prima conferință cu temă feministă susținută de Maria Baiulescu la Brașov (1896), Congresul reuniunilor de femei din Transilvania care a hotărât crearea Uniunii generale a femeilor române din Ungaria (1913) (primul congres al Uniunii s-a ținut la Sibiu în mai 1914, cu participarea delegatelor organizațiilor de femei din România).
Subiectul a atras relativ puțin atenția cercetătorilor spațiului transilvan prin comparație cu Țara Românească (Paraschiva Câncea, Violeta Barbu, Alin Ciupală, Cristina Vintilă-Ghițulescu, Angela Jianu, Ramona Caramelea, Ionela Băluță, Nicoleta Roman, Theodora-Eliza Văcărescu, ș.a.), Moldova (Cătălin Turliuc, Nicoleta Turliuc, Daniela Mârza, ș.a.) sau Basarabia (Lilia Zabolotnaia, Alina Felea, Oleg Ursan, ș.a.). Avem totuși puncte importante de plecare prin lucrările istoricilor consacrați (Eugenia Glodariu, Viorel Faur, Simona Stiger, Sorina Paula Bolovan, Valeria Soroștineanu, Ana Sima, Mirela Popa Andrei, ș.a.), enciclopedii, antologii și ediții de texte (George Marcu, Ștefania Mihăilescu, Ruxandra Moașa Nazare – corespondența Mariei Baiulescu) sau lucrări de doctorat (Maria Cristina Ploscă, Andra Carola Pinca, Iulia Adina Pop, Andreea Dimitriu, AnaMaria Macavei).
Literatura de specialitate relevă pentru această perioadă o ameliorare a statutului femeii. În anii de tranziție spre modernitate se petrec profunde transformări a căror finalitate a fost depășirea barierelor domestice moștenite din trecut și reconfigurarea „timidă” a rolurilor din sfera publică. Societatea românească transilvăneană covârșitor rurală, imobilă și tradițiile patriarhale lasă loc economiei de piață și circulației capitalului. Deși trăiesc într-o lume a bărbaților, femeile își câștigă o relativă independență economică, au o mobilitate geografică și socială mai mare, sunt conștiente de importanța educației, participă la cursuri, conferințe, consfătuiri, ies tot mai des în spațiul public și organizează expoziții de artă populară, spectacole de teatru și serbări câmpenești, inițiază strângeri de fonduri și acțiuni caritabile, testează în scopuri culturale. Dincolo de Carpați, la București (1878) și la Iași (1893) apar primele ziare feminine sub direcția Mariei Flechtenmacher și Adelei Xenopol.
Iată câteva subiecte pe care le propunem, fără a ne limita exclusiv la acestea:
1) Surse cunoscute/necunoscute pentru o istorie a femeii: documente juridice, presă, literatură, relatări de călătorie, memorii, corespondență, folclor ș.a.;
2) Cadrul legislativ și statutul femeii;
3) Femeile și industria de casă;
4) Educația tinerelor fete între cursuri ocazionale și dezvoltarea învățământului românesc feminin (școli secundare, școli profesionale, școli civile de fete, preparandii de institutoare, internate, biblioteci școlare, stipendii);
5) ASTRA și asociaționismul feminin (reuniuni, asociații, societăți);
6) Filantropie și solidaritate feminină. Implicarea femeilor în efortul de război;
7) Testamente feminine (Ifigenia Sima, Elena Ghiba Birta, Ana Jițian etc.) și inventare de avere;
8) Figuri feminine emblematice (Maria Baiulescu, Iudita Măcelariu, Emilia Rațiu, Eleonora Lemenyi-Rozvan, Elena Pop Hossu Longin, Cornelia Emilian, Maria Rosetti Roznoveanu etc.);
9) Femeile și arta țărănească;

Prezentările trebuie să conțină:
• Titlul prezentării;
• Rezumat (200-300 de cuvinte);
• Prenume și nume autor/autori, poziție științifică, afiliere instituțională, e-mail.

Așteptăm propunerile d-voastră pe următoarele adrese de e-mail:
cerc. șt. dr. II Daniela Deteșan, Institutul de Istorie ”George Barițiu” Cluj-Napoca, detesan31@gmail.ro
dr. Claudia Sabău, documentarist, Direcția Patrimoniu Cultural Universitar, Universitatea ”Babeș-Bolyai” (Muzeul de Istorie al Universității), claudia.sabau@ubbcluj.ro sau claudiaseptimiasabau@gmail.com